Perlele noastre la Bac…

In cunoscuta balada “Miorita”, sunt descrise cateva intamplari in care sunt implicate doi criminali, o oaie turnatoare, si un cioban ce socheaza prin prostia lui.
Pentru ca suntem oameni, nu poti sa ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale.
Capitala SUA este Casa Alba.

Si bietul Eminescu, sc

Suntem în căutarea unei echipe din Bacău care să pună în practică proiectul IPB.

Criterii de a participa la realizarea echipei:

• eşti cetăţean al Municipiului Bacău?
• iţi place să te implici în activităţile municipalităţi?
• te consideri un tânăr responsabil?
• Iţi place să lucrezi în echipă?
• eşti dispus să-ţi sacrifici timpul pentru oraşul tău?

Dacă te încadrezi în cele 5 criterii, impuse, te aşteptăm alături de noi să formăm o echipă cu adevărat pentru oraşul nostru.

Cei care vor să ni se alăture îi rugam să trimită pe adresa de email un CV.

Email: impreunapentrubacau@gmail.com

Persoană de contact: Visinel Balan

- de miine si pina marti, bacauanii vor avea parte de mai multe evenimente ce vor fi organizate cu ocazia sarbatoririi hramului Bacaului – piesa de rezistenta din acest an este data de organizarea tirgului mestesugaresc din piateta – din program nu vor lipsi insa concertelele, spectacolele de folclor, micii, cirnatii, berea sau friptura la gratar, tiribombele sau alte jocuri – pentru ca anul acesta este unul de criza, iar municipalitatea bacauana nu a putut suporta cheltuiala evenimentului, Hramul va fi finantat in proportie de 90% de catre o cunoscuta marca de bere

Bacauanii vor putea petrece timp de cinci zile cu ocazia unei noi editii a Hramului Bacaului. Distractia va incepe miine, vineri si se va incheia martea viitoare. Municipalitatea bacauana a pus la punct un intreg program pentru acest eveniment de traditie in oras, incercind sa acopere gusturile tututor. Pentru ca este un an de criza, bugetul alocat acestui eveniment din bani publici a fost unul foarte mic, greul cazind astfel pe umerii unui sponsor. “Daca in ceilalti ani aveam resurse financiare pentru sustinerea unui astfel de eveniment, anul acesta, fiind unul de criza, nu ne-am putut permite sa acoperim toate cheltuielile. Am reusit insa sa atragem un sponsor, Timisoreana, care va suporta in proportie de 90% din cheltuieli. (more…)

Asociaţia IPB nu se mai înfiinţează din două motive:

1. Bălan Vişinel are un job nou la Bucureşti, o facultate şi, mai nou, va juca într-o piesă la Teatru Naţional. Se apropie un turneu mare şi aşteptăm să-l vedem la Iaşi candva prin vară.

2. Eu am de asemenea un job nou, pe lângă alte două fără frecvenţă, o facultate şi încerc să îi ajut pe cât posibil pe băieţii de la Steagul Roşu, echipă din care fac parte având o funcţie mult peste nivelul meu.

Alături de Vişinel am decis că nu este timpul să ne mai chinuim, dat fiind faptul că nici financiar nu ne permitem să conducem un ONG, iar banii care s-au strâns pentru înfiinţare vor fi restituiţi membrilor fondatori. Deocamdată IPB va rămâne un grup de iniţiativă, site-ul va căpăta un caracter pur informativ şi vom rămâne cooperativi cu cei ce doresc să intervină în rezolvarea problemelor comunităţii.

Obţinusem rezervarea de denumire, contractul de comodat, actul constitutiv, statutul, avocatul şi contabilul. Urma să obţinem câteva semnături, cazierele membrilor fondatori, contul bancar şi aprobarea de la judecătorie.

Nu e bai, acum ştim cum se face şi vom reveni când vom avea stabilitatea şi timpul necesar.

Articol preluat de pe talentirosit .

S-a reactivat  falia seismică Vidraru-Snagov-Shabla, mai periculoasă decât cea din  Vrancea

Pentru România sunt două  veşti în ceea ce priveşte seismicitatea: una proastă, cealaltă foarte  proastă. Profesorul universitar Vasile Mocanu  spune că ne putem aştepta oricând la un cutremur în zona Vrancea, care ar  putea avea 7,6 grade Richter, adică mai mult decât cel din 1977. În plus,  s-a reactivat falia tectonică Vidraru – Snagov-Shabla ( Bulgaria ), care  poate produce seisme cu efecte mult mai grave decât cel din  Vrancea.

Vrancea nu este singurul  focar seismic din România. Dacă aici cutremurele se produc la adâncimi  mari, de peste 100 de kilometri, există o mulţime de alte focare de  suprafaţă, dispuse pe aproape tot cuprinsul ţării, din Banat până în  Dobrogea şi din Satu Mare până la Giurgiu. În cazul acestora, seismele  izbucnesc doar la 5 până la 70 de kilometri adâncime şi au efecte zonale  devastatoare. Conform datelor seismologilor români, aceste zone seismice  de suprafaţă se activează o dată la 50 sau la 100 de  ani.

“România este o ţară activă din punct de  vedere seismic şi ne putem aştepta oricând la cutremure de adâncime de 7,6  grade Richter în zona Vrancea. Din păcate, în acest moment se poate spune  că s-a reactivat şi falia Vidraru- Snagov-Shabla (nord-estul  Bulgariei-n.r.), care se prelun-geşte sub Marea Neagră, falie care produce  cutremure de suprafaţă foarte periculoase”, ne-a spus Victor Mocanu,  profesor universitar la Facultatea de Geologie şi Geofizică din cadrul  Universităţii Bucureşti. Diferenţa dintre cutremurele de suprafaţă şi cele  de adâncime este că primele se resimt pe o arie redusă, dar lasă în urmă  distrugeri uriaşe, aşa cum s-a întâmplat în Haiti , de pildă.  Cele de adâncime se resimt pe o arie mai  mare, dar nu produc victime şi pagube atât de mari, cum a fost cazul  recent din Chile .

Asociatia Romana de Formare a Tinerilor UP este o organizatie non-guvernamentala, non-profit, care organizeaza proiecte in domenii precum tineret, educatie non-formala, societate civila, voluntariat.

Ne adresam in primul rand tinerilor, celor ce au viziuni asemanatoare cu ale noastre, care isi doresc o evolutie atat pe plan personal, cat si profesional.

Vrei sa ai un impact personal pozitiv in cauze sociale si de mediu?   Ai nevoie sa acumulezi experienta practica?

Ce iti oferim?

-posibilitatea de a contribui activ la formarea unor grupuri de tineri cu initiativa in dezvoltarea sociala

- sansa de a invata despre metode inovatoare de educatie non-formala

- posibilitatea echivalarii stagiului de practica cu activitatea de voluntariat de la Smart-UP

- la sfarsitul programului de stagiu vei primi adeverinta de practica si / sau recomandare pentru angajare.

Daca esti interesat de propunerea noastra, te invitam sa ne trimiti CV-ul pe adresa de email  visioncolector@ yahoo.com  pana la data de 15 mai 2010.

Pentru informatii suplimentare, ne puteti contacta la telefon 021 310 86 80.

Partener : Vision Consulting

www.visionconsulting.ro

Va invit sa va alaturati celui mai mare proiect de dezvoltare si cercetare privind crearea unei baze de date care sa puna la indemna tuturor romanilor informatii din perioada de groaza si cenzura – comunismul nestiut.

Mai multe detalii despre acest proiect pe www.100000romani.ro

“Aveam douazeci si sase de ani cand s-a nascut fiul meu; George avea perisorul negru, ochisorii verzi si cele mai lungi gene pe care le-am vazut vreodata… A vorbit la noua luni, a mers la zece si a schiat la doi ani. Era bucuria vietii mele si l-am iubit mai mult decat as fi crezut vreodata ca sunt in stare.

Ca toate mamele, am visat si eu la ce o sa se faca George cand se va face mare. Probabil, inginer. Cu siguranta, schior. Era atat de inteligent, ca a mers la scoala pentru copii superdotati. Intr-o zi, dupa ce-i povestisem unei prietene una din istoriile acelea de mandrie materna, ea ma intreba:
- E minunat ca George este un fiu perfect. Dar daca n-ar fi asa, l-ai mai iubi la fel de mult?

Dupa ce m-am gandit o clipa la intrebarea ei, am dat-o uitarii pana ce, in anul care a urmat…

George avea opt ani cand s-a sculat intr-o dimineata cu talpa indreptata in sus; nu putea merge decat pe calcai. Am inceput sa alergam pe la doctori, in timp ce diformitatea urca pe un picior si cobora pe celalat. Dupa ce i s-au pus mai multe diagnostice, am aflat ca are distonie de torsiune generalizata – o boala asemanatoare paraliziei cerebrale.

Va trai, dar isi va pierde capacitatea de a merge, daca nu si controlul muschilor, in urma unor spasme dureroase, involuntare.

Ma cuprinsese ura impotriva lui Dumnezeu, pentru ca el facuse greseala de a-mi da un copil handicapat; fata de mine, pentru ca eu ii transmisesem cumva boala; impotriva lui George ca era asa diform.

Ma simteam prost cand mergeam impreuna pe strada. Oamenii ne priveau fix si fie isi mutau privirea repede in alta parte, fie imi aruncau o privire incarcata de mila. Uneori mi-era imposibil sa-l privesc pentru ca arata atat de schilod si hidos. Tipam la el sa mearga drept, ca sa nu vad cat devenise de infirm. El imi zambea si zicea:
- Ma straduiesc, mama.

Nu mai era frumosul meu fiu. Ma concentram numai la picioarele, bratele, spatele si degetele lui diforme.. Nu mai voiam sa-l iubesc, pentru ca ma temeam ca o sa-l pierd. In locul visului la ce va fi cand o sa creasca era acum teama ca nu va apuca sa creasca.

Mi s-a rupt inima intr-o zi cand l-am vazut cum incearca sa-si forteze picioarele diforme sa stea pe skate boardul care-i placea atat de mult. I l-am luat si l-am pus in debara pentru “alta data” – i-am spus.

La culcare in timp ce ne faceam lectura de seara, George imi punea invariabil aceeasi intrebare:
- Crezi ca daca ne rugam din suflet, o sa pot merge maine dimineata cand am sa ma trezesc?
- Nu cred, dar trebuie sa ne rugam oricum.
- Mami, da’ copiii imi spun “ologul” si nu se mai joaca cu mine. Nu am nici un prieten. Ii urasc. Si pe ei si pe mine.

Am incercat toate tratamentele, regimurile si doctorii posibili si imposibili. Am intrat in comitetul de cercetare medicala a distoniei, am infiintat Socitatea de distonie din Anglia. Viata mea era orientata spre un singur tel: sa contribui la gasirea unui leac pentru aceasta boala. Nu-mi doream decat sa-mi vad copilul sanatos, din nou.

Treptat toleranta lui Geroge fata de boala sa m-a invatat ce inseamna iertarea, dar teama m-a adus aproape de colaps. Atunci, o prietena m-a tarat aproape cu forta la un grup de meditatie. Dupa ce am exersat zilnic, o perioada, am inceput sa sesizez un sentiment de pace inlauntrul meu.

Pana atunci daruisem doar cand viata fusese buna cu mine; acum dragostea parea sa intreaca puterea mea de intelegere.
Mi-am dat seama ca George a fost profesorul, iar dragostea lectia de viata pe care mi-a predat-o.

Am inteles atunci ca George a fost si fusese intotdeauna George – un pic sucit, un pic altfel decat ceilalti copii, dar tot fiul meu. Nu ma mai simteam prost pentru ca trupul lui nu era drept. Am acceptat faptul ca nu o sa creasca mare, ca nu va avea acelasi viitor ca oamenii normali… Dar el a crescut cu multa rabdare, mai multa ambitie, si mai mult curaj decat toti cei pe care-i cunosc.

In cele din urma, datorita tratamentului, starea lui George s-a stabilizat si functionarea gurii si a mainilor lui s-a normalizat. Nu-si putea controla picioarele…

Avea inca nevoie de carje, zbura la vale cu o energie nepotolita care i-a castigat un loc in echipa olimpica a persoanelor handicapate. Nu putea merge, dar reusea, chiar foarte bine sa schieze.

Dupa ce a implinit optsprezece ani, a reusit sa indrepte un picior. A renuntat la una din carje. O luna mai tarziu, o arunca si pe cealalta. Schiopata inca la mers, dar… mergea fara sa fie ajutat. A venit sa ma vada la putin timp dupa aceea.

Stateam in usa si ma uitam la tanarul acela inalt, bine facut, care trecu pe langa mine, si intra in casa.
- Buna mama, spuse zambind. Te invit la dans?

Am ascultat la o reintalnire a colegilor de liceu, cum fiecare se lauda cu succesele copiilor lor:
- Fiul meu e muzician.
- Fiica mea e medic.
Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, m-am simtit cea mai mandra mama:
- Fiul meu, merge. Si e perfect.”

Sharon Drew Morgen

La farmacie, inaintea mea, o doamna ii cere farmacistei niste vitamine pentru mama dumneaei.
- Am niste vitamine, o minune, spune farmacista.
Dupa ce doamna o priveste in ochi, cateva clipe, o privire care nu transmitea nimic, se-ntoarce si, fara o vorba, porneste spre iesire.
- Doamna, va rog, cu ce v-am suparat? Veniti sa va servesc.
Din usa, doamna s-a-ntors cu fata spre farmacista si i-a spus:
- Doamna, eu voiam niste vitamine obisnuite. Dupa care a iesit din farmacie…

Concluzia? Romanii nu mai cred in minuni!…

Sau: Reclama nu mai este sufletul comertului

Sau?…

Simbol al primaverii si al dragostei, martisorul este un obicei specific romanesc, dar, se pare, cu radacini ce ajung pana la Imperiul Roman. Chiar daca in fiecare an cumparam si purtam martisoare tot mai fanteziste, traditia ramane aceeasi daca incercam sa ne reimprospatam sufletul si mintea.

Povestea martisorului are mai multe acceptiuni. Una dintre acestea este ca obiceiul dateaza de pe vremea romanilor, care sarbatoreau pe 1 martie “Matronalia”, zi dedicata zeului Marte. Acesta patrona atat agricultura, cat si razboiul, iar sarbatoarea coincidea cu solstitiul de primavara. Copiii romani purtau la gat monede gaurite, insirate pe un fir impletit alb-negru sau alb-rosu. Moneda era, dupa rangul purtatorului, de aur, de bronz sau de argint si aducea noroc. Culorile simbolizau, in acest caz, iarna si primavara sau pacea si raboiul.

Alte surse arata ca cele mai vechi martisoare au fost descoperite in zona Mehedintiului si ca au fost faurite acum 8000 de ani, de catre geti. Podoabele erau pietricele albe si rosii, insirate pe o ata de asemenea bicolora. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile cauzate de soare. In vechime, martisoarele erau tinute la mana sau la gat pana cand incepeau sa infloreasca pomii, iar atunci erau legate de crengi, pentru a asigura o recolta bogata.

Intr-o alta varianta, firul alb-rosu ar simboliza uniunea dintre barbat si femeie. Daca rosul focului, al sangelui si al soarelui era asociata femeii, albul era specific intelepciunii barbatului. Rasucirea celor doua fire sugereaza unirea eterna a celor doua instante, intr-un ciclu nesfarsit. (more…)